Primești pe WhatsApp: „Mâine nu se face școală, treceți mesajul mai departe!” Îl trimiți în două grupuri în zece secunde, fiindcă dacă e adevărat, ajuți pe cineva, iar dacă nu e, ce pierzi? Pierzi mai mult decât crezi. Data viitoare, unii vor sări peste mesajul tău, chiar și când ai dreptate.
Verificarea durează cinci minute și nu îți trebuie decât telefonul. Iată ce faci, în ordine.
Cine spune asta?
Mesajul are un autor? „Mi-a zis o prietenă care lucrează la primărie” nu e un autor, e un lanț. Caută sursa originală: o instituție, o publicație, o persoană cu nume. Dacă în două minute n-ai găsit-o, tratează mesajul ca zvon.
Când s-a întâmplat?
Multe mesaje virale au ani de zile și se întorc de fiecare dată când se potrivește sezonul. O alertă de viscol din ianuarie trecut circulă bine și în ianuarie următor. O știre sau o poză fără dată nu ajunge la tine cu totul, așa că mai caută ceva.
Apare și în altă parte?
Scrie ideea principală în Google. O știre reală o au mai multe publicații, iar o decizie oficială stă pe site-ul instituției. Dacă găsești doar copii ale aceluiași text, cu aceleași greșeli, nu ai mai multe surse. Ai o singură sursă, copiată de multe ori.
Poza e de unde zice mesajul?
Încarcă poza în Google Lens sau caută imaginea după poză. Vezi unde a mai apărut și cu ce poveste. Un incendiu de acum patru ani, prezentat ca de ieri, se prinde în jumătate de minut.
Ce simți după ce l-ai citit?
Dacă ai simțit imediat furie sau frică și textul îți cere să dai mai departe „urgent”, încetinește. Mesajele făcute să circule se sprijină pe emoțiile astea, pentru că te fac să apeși înainte să gândești.
Când tot nu ești sigur
Nu îl trimite. Tăcerea nu costă nimic. Dacă vrei să ajuți, scrie în grup: „Am primit asta, nu știu dacă e adevărat, știe cineva?” Ai ajutat mai mult decât dacă ai fi dat mesajul mai departe.
Atelierul nostru despre informare corectă pornește de la aceleași întrebări. Încearcă-le pe următorul mesaj care ți se pare prea bun sau prea grav ca să fie adevărat.